O tara - doua limbi
Circa o treime din populatia Belgiei sunt valoni care vorbesc franceza, dar peste jumatate sunt flamanzi si vorbesc olandeza.
Nordul si estul sunt locuite de flamanzi; in sud predomina francezii. Bruxelles este singura exceptie, caci aici se vorbeste cu preponderenta franceza, desi orasul se afla in partea flamanda a tarii.. Disputa lingvistica dintre cele doua grupuri a inceput odata cu intemeierea statului national belgian, in 1830.
Franceza a fost aleasa ca limba oficiala, pentru ca partea franceza a tarii era mai dezvoltata economic. Totusi aceasta a ramas o decizie nepopulara, situatia devenind critica in anii 1960. Datorita dezvoltarii industriei grele, Valonia a devenit tot mai puternica economic si mai bogata, ceea ce a afectat imaginea de sine a flamanzilor si a dus la demonstratii de mari proportii prin care se cereau drepturi politice egale. Ca atare, in 1963 a fost stabilita granite lingvistica dintre franceza si olandeza.
In 1994 a avut loc o reforma fundamentala – constitutia Belgiei a fost modificata pentru a transforma tara intr-o federatie cu trei regiuni: Flandra, Valonia si Bruxelles. Regiunile locuite de vorbitori de germana, Eupen si Malmedy, apartin Valoniei. Toate cele trei limbi, olandeza, franceza si germana, sunt acum limbi oficiale ale Belgiei.
Aceste reforme nu pot pune capat disputei dintre cele doua mari grupuri de populatie, fiindca partea valona depinde de sprijinul economic al Flandrei. Nationalistii flamanzi se opun acestei situatii si batalia lingvistica este respinsa mereu| < Anterior | Următor > |
|---|

O tara - doua limbi